Ziua 39

Către dirijorul corului. Un psalm al lui David.

Am stat și l-am așteptat pe Domnul. El s-a aplecat și mi-a ascultat plânsul.

Din murdăria noroiului gros şi din groapă adâncă m-a scos. M-a urcat pe pământ uscat și pe drum drept m-a așezat.

Mi-a spus să cânt un cântec nou, o cântare de laudă pentru Dumnezeu;

Pentru ca mulţi să vadă, să se teamă, şi să creadă în Domnul.

Binecuvântat acela care a crezut în Domnul, care nu s-a îngâmfat, nici zei mincinoși nu a căutat.

Doamne, Dumnezeul meu, ce multe și ce minunate lucruri ai făcut, ce minunate gânduri ai avut pentru noi, nu e nimeni ca Tine! Dacă ar fi să le pomenesc pe toate, nici nu aș putea să le socotesc.

Jertfe de sânge şi sacrificii de carne nu ți-au trebuit, dar mi-ai îngăduit să le pricep pe toate; Tu nu vrei fum și ritualuri pentru iertări de păcate.

De aceea vin înaintea Ta și spun: Înscrie cuvintele Tale în mine.

Mă bucur să fac voia Ta, Dumnezeul meu, legea Ta e scrisă în inima mea".

Voi spune tuturor despre dreptatea în Ta; Doamne, Tu știi că nu voi tăcea.

Bunătatea Ta n-am ascuns-o în inima mea, am vorbit în gura mare despre adevărul Tău şi despre cum m-ai salvat.

Mila Ta şi dreptatea Ta tuturor le-am arătat.

Dar și Tu, Doamne, dă-mi în continuare mila Ta, arată-mi dreptatea Ta.

O mulțime de rele mă lovesc; greșelile mă copleșesc, așa de multe am adunat, că-mi cresc ca firele de păr din cap; nici nu mai văd bine, și nici inima nu mă mai ține.

Fii bun, Doamne, și scapă-mă; grăbește-te, Doamne, și ajută-mă.

Ruşine tuturor celor ce vor să mă termine, cei care vor să-mi facă rău să fugă de rușine.

Rușine să-i lovească pe cei care zic despre mine: "Așa-i trebuie, ce bine!"

Cei care Te caută, Doamne, să se bucure și să fie fericiți cu Tine.

Cei pe care i-au salvat, să strige neîncetat: "Ce mare e Domnul!"

Eu sunt sărac şi nenorocit, de aceea Domnul m-a îngrijit.

Tu m-ai ajutat și m-ai scăpat; O, Dumnezeul meu, nu mai întârzia.

Psalmul începe repetitiv, ca multe dintre poemele lui David, repetiția fiind un instrument prin care se generează emoție, încărcătură sentimentală. Aliterația consoanelor dă mesajul quavah quavah Yehovah –versul de început sună ca un murmur de răbdare. Biblia ortodoxă urmează Vulgata și exprimă această repetitive cu formula expectans expectavi (așteptând am așteptat), dar simpla reluare a verbului nu acoperă semnificația poetică, respectiv răbdarea, încrederea, liniștea și calmul așteptării intervenției divine.

Groapa la care face referință este Sheol, Iadul, groapa morții fără ieșire, dar și groapa de lut a naturii umane, din josnicia a ceea ce este omul de carne. Destinul nefericit al credinciosului are o utilitate instructivă – pentru ca și alții să vadă, să se teamă, şi să creadă în Dumnezeu. De aceea cântecele care ies din gura credinciosului sunt descrise ca fiind tehilah, adică tocmai psalmi, cântări de slavă, imne de bucurie înălțate lui Dumnezeu, dar și instrucțiuni de viață. Suferința credinciosului, iată, dobândește o finalitate, are un scop precis, acela de a servi drept învățătură pentru cei din jur.

Versetul 5 ne aduce înapoi la primul psalm și la fericirea/ binecuvântarea de a fi credincios. Ashrei hag gever sam Yahvew miwta chov – binecuvântat cel care crede în Domnul indiferent ce se întâmplă, orice ar fi, orice încercări, lupte, dureri i-ar scoate viața înainte. Omul este geber, adică luptătorul, cel care duce un război cu sine, cu lumea, cu viața. Ispitele credinciosului aflat în grele încercări sunt idolatria și mândria, respective încrederea în sine și încrederea în falși zei care promit eliberarea.

Dumnezeul lui Israel nu vrea ritualuri și sacrificii pentru iertarea păcatelor, pentru vindecare sau pentru eliberarea din captivitatea suferinței. El vrea ca Legea lui, Psalmii Lui, învățăturile Lui să devină parte integrantă a vieților noastre. Credinciosul, de fapt, devine o jertfă permanentă, un sacrificiu viu și însuflețit care înalță continuu ofrande lui Dumnezeu. De aceea mă bucur, spune psalmistul (îmi place, asta este fericirea mea) să fac voia Ta, Dumnezeul meu; să simt că Legea ta (cartea, sfaturile, învățăturile) Ta se află în inima mea. Animalele de jertfă, tămăia arsă și sângele vărsat sunt înlocuite cu sufletul credincios.

Ca și în alți psalmi, credinciosul îi propune lui Dumnezeu o relație în oglindă, o dinamică aproape tranzacțională. Doamne, eu am spus tuturor că ești bun, milostiv, adevărat și puternic, dar, la rândul tău, dă-mi milă, bunătate, adevăr și putere.

Psalmul se încheie rotund, concluzionând așteptarea de la început cu un strigăt, Doamne, nu mai întârzia, nu mai sta, că mult nu voi mai rezista.