Ziua 26

Un psalm al lui David

Domnul este lumina mea și salvatorul meu. De cine să mă tem eu?

Domnul dă putere vieții mele. Cum să-mi fie frică de rele?

Când cei răi vor vrea să distrugă trupul și mintea mea,
ei, cei care sunt piază-rea, se vor da peste cap și vor cădea.

Chiar dacă o armată întreagă ar aduna împotriva mea, inima mea nu se va înfricoşa; cu război dacă m-ar amenința, credința nu mi-oi voi lăsa.

Am cerut de la Domnul ceva, și numai aceasta voi căuta:

În casa Domnului vreau să trăiesc, câte zile voi avea,

De frumuseţea Domnului să mă pot bucura, să intru din vreme în biserica Sa.

Când am fost atacat, El m-a protejat, sub aripa Lui m-am refugiat, în Biserica Lui m-a întemeiat.

Acum stau cu capul ridicat, deasupra tuturor celor care m-au amenințat;
drept mulțumire în Biserică voi sta drept, jertfă de laudă voi înălța, Domnului Îi voi cânta.

Auzi, Doamne, vocea mea, fii bun, răspunde la chemarea mea;

Inima mă îndeamnă să vin înaintea Ta, îmi spune să fac voia Ta.

Nu-ți ascunde fața Ta de la rugăciunea mea, nu te înfuria pe mine, slujitorul Tău.

Numai Tu ești ajutorul meu, nu mă abandona, nu mă alunga, că tu ești salvarea mea.

Tatăl meu m-a părăsit, m-a abandonat până și mama mea, dar Domnul mă va înfia.

Învață-mă calea Ta, arată-mi învățătura Ta, cu ele de dușmani mă voi apăra.

Pe mâna celor răi nu mă da, minciuni și nedreptate au zvonit împotriva mea.

Dar eu n-am încetat să cred că voi vedea bunătatea Ta, încă pe lumea asta!

Așteaptă-l pe Domnul, fii tare, inima să-ți fie mare! Da, Doamne, după Tine stau în așteptare.

Să trăiesc cu Dumnezeu, să mă bucur de prezența lui Dumnezeu, să îl laud pe Dumnezeu – acestea sunt dorințele credinciosului, ele nu sunt legate nici de bunăstarea fizică, nici de prosperitatea materială, nici de siguranța emoțională. Doar atât vreau, spune Psalmul, cu Dumnezeu să stau! În textul original se vorbește despre Templul, cortul și lăcașul lui Dumnezeu, însă toate sunt metafore ale coexistenței cu divinitatea. Vedem aceasta din versetul 5, care insistă asupra aceste naturi intime, Dumnezeu ne adăpostește în mod special, pe fiecare dintre noi. Verbele care arată modul cum se desfășoară protecția lui Dumnezeu se înlănțuiesc în crescendo (m-a ascuns, m-a adăpostit, m-a ridicat), iar apoi această schemă este repetată în modul cum răsplătește credinciosul această binefacere (stau drept, jertfesc și cânt). Deși parte o relație mercantilă, ea nu este decât o relație în oglindă: Domnul ne apără, noi îl lăudăm!

Cântecul continuă prin a sublinia opoziția (repetată în psalmi) dintre credincioși și necredincioși. Nu contează ce se întâmplă cu mine, nu contează cu ce mă confrunt zi de zi, nu contează cu ce mă confront. Psalmul folosește în versetul 2 o expresie, tradusă adeseori cu “să mănânce carnea mea” (Biblia 1688), care înseamnă a vorbi de rău, a arunca cu noroi în cineva, a încerca să distrugă nu doar corporal, dar și moral personalitatea unui om. Pentru că răul fizic este dureros, dar răul pe care ni-l fac oamenii din punct de vedere emoțional este înzecit mai aducător de suferință. Iar versetul 12 confirmă această intenție a mesajului Psaltirii, invocarea ajutorului lui Dumnezeu în situații în care suntem atacați, nu doar fizic, ci și spiritual. Iar în astfel de situație temelia (întemeierea) tuturor acțiunilor noastre se află la Dumnezeu, în cuvintele sale, în poruncile Sale, în Templul (Biserica, Sinagoga, dar mai ales Credința). Într-o lume în care părinții nu mai sunt părinți, frații și prietenii se transformă în dușmani, singura rubedenie credincioasă ne este Dumnezeu.

Versetul 9 are o întorsătură aproape ironică la adresa credinciosului, care devine uneori enervant cu insistențele lui, de aceea îi cere Domnului să nu se enerveze, să aibă milă și înțelegere. În fond, față de bunătatea lui Dumnezeu, nu suntem decât niște cerșetori. Suntem, înaintea lui Dumnezeu, niște milogi pisălogi.

Psalmul simplificat: Doar atât vreau, cu Dumnezeu să stau! Nu mă tem de nimic, El mă va apăra, iar eu îl voi lăuda! Pe Tine te aștept, Doamne.