Ziua 33

Psalmul 33

(Un psalm al lui David. Când s-a prefăcut că e nebun în fața de Abimelec, care l-a alungat, iar David a scăpat.)

Îl voi binecuvânta pe Domnul în fiecare zi din viața mea, gura mea zi de zi îl va lăuda

Sufletul meu se laudă cu Domnul, voi cei smeriți auziți, să știți și fiți fericiți.

Veniți să-l lăudăm împreună pe Domnul, cu toții să lăudăm Numele Lui.

Pe Domnul L-am strigat, El m-a ascultat şi de toate fricile m-a scăpat.

Cel care după chipul Lui s-a purtat, s-a luminat, niciodată nu s-a rușinat.

Nenorocitul de mine am strigat și Domnul m-a ascultat, de toate necazurile m-a scăpat.

Îngerul Domnului îi va ocroti pe cei cu frică de Dumnezeu.

Încercați și vedeți ce bun e Domnul, binecuvântat oricine îl cheamă în ajutor.

Dacă sunteți credincioși, să vă fie frică de Domnul, și nimic nu vă va lipsi.

Până și leii cei mai puternici slăbesc și flămânzesc, rugați-vă Domnului și nimic nu va vă lipsi.

Copii, veniţi și ascultaţi; frica de Domnul învățați.

Omule, vrei o viață lungă și bună?

De rău nu vorbi și nu minți,

De rău să fugi, bine să faci,

Să cauți pacea, să faci pace.

Domnul îi vede pe oamenii buni, aude rugăciunea lor.

Pe cei răi Domnul nu vrea să-i vadă, amintirea lor o va şterge de fața pământului.

Cei buni au strigat, iar Domnul i-a ascultat, din toate necazurile i-a scăpat.

Domnul stă lângă cel necăjit, și-l scapă pe omul nenorocit.

Omul bun mult are de suferit, dar Domnul l-a ocrotit.

Oasele i le-a-ntărit, niciunul nu i l-a zdrobit.

Cei răi, rău au murit, dușmanii omului bun au pierit.

Pe slujitorii Săi Domnul îi va salva, pe toţi credincioșii îi va scăpa.

Nu știm cine este acest Abimelec în fața căruia David se preface nebun pentru a scăpa. Dar, cred că, așa cum se întâmplu și cu ceilalți psalmi, supratitlul are funcție interpretativă, ne ajută să înțelegem intenția psalmului. Numele Abimelec este generic pentru regii filistini (așa cum era Faraon, pentru regii Egiptului), iar pentru unii comentatori el este Achise, regele din Gad, la care s-a refugiat David când a fugit de Saul. Însă în fața altui Abimelec și Avraam, părintele credinței, s-a prefăcut, spunând că Sara este sora lui. În mod paradoxal, Psalmul vorbește, pe de o parte, despre onestitatea credinciosului față de Dumnezeu și, simultan, despre prefăcătoria salvatoare în fața celor răi.

Psalmul începe ca un imn de mulțumire. Mulțumesc lui Dumnezeu că m-a salvat. Dar cuvântul utilizat este laudă. Întrebarea este ce înseamnă să-l lăudăm și să-l binecuvântăm pe Dumnezeu. Cum trebuie să facem acest lucru? Psalmul are un răspuns tranșant. Tot timpul, zi de zi, clipă de clipă! Și nu este vorba numai de a spune cuvinte din gură, de a bolborosi fraze învățate pe de rost. Lauda este (și trebuie să fie) personală, pentru că presupune o viață legată permanent la credința în Dumnezeu. De fapt termenul utilizat aici este tehil, cu rădăcina în același cuvânt care descrie psalmii. Lauda adusă lui Dumnezeu sunt psalmii. Dar psalmii sunt învățătură de viață.

Prin urmare lauda se face în cuvinte, dar și în acțiuni, din gură și din fapte, zi de zi, prin tot ceea ce fac, voi respecta instrucțiunile pe care mi le-a dat Domnul în Psalmii Săi (în învățăturile Lui). Acestea sunt simple și sunt reluate mai jos: nu minți, fă fapte bune. Vorbirea bună și acțiunea bună, acestea sunt laudele și jertfele pe care le așteaptă Dumnezeu de la omul credincios. 

Hortativele din partea a doua (haideți, veniți) marchează trecerea de la practica privată, la acțiunea publică. Lauda lui Dumnezeu depășește cadrul intim al relației personale între om și Creator. Această laudă trebuie să fie făcută în văzul lumii, împreună cu alții. David le dă sfaturi tuturor celor care sunt în situații limită și care încearcă, disperați, să găsească soluții, dar uită soluția cea mai simplă (și unica utilă!): rugăciunea, adică lauda Numelui lui Dumnezeu. Lecția, pe care le-o dă fiilor lui și pe care o transmite din generație în generație este următoarea: Pentru cel care știe frică de Dumnezeu, nu există nicio altă frică pe lume. Poartă-te după voia Domnului, și nu îți va lipsi nimic.

Fețele să nu vi se rușineze, spune în mod tradițional textul la versetul 5, cumva ininteligibil. Dar, dacă facem legătura cu faptul că omul este creat după chipul lui Dumnezeu, iar încercarea de a ne face asemenea Lui și de a arăta acest lucru în mod public ar trebui să ne facă un chip de care să nu ne fie rușine, atunci intenția psalmistului devine explicită. Faceți-vă după chipul lui Dumnezeu, și nu veți avea de ce să vă rușinați.

La versetul 6, cel care strigă nu este un sărac oarecare, un om fără resurse materiale, sau pauper după cum zice versiunea latină. El este zeh ani, omul aflat în mizerie, disperatul (anah), cel care este aparent fără nicio scăpare, distrus și terminat, care nu mai știe ce să facă, apucat în ghearele fricii. Iar frica este în acest psalm un element repetat. De fapt am putea să spunem că acesta este un psalm de alungare a fricii. Fricile omului sunt nenumărate. Poate să fie frica lui David care, alungat de Saul, prins de Abimelec, se poartă ca un nebun. Dar în alte cazuri e frica de boală, frica de singurătate, frica de a nu rămâne fără avere, frica de sărăcie, vde foame, frica de pierde iubirea celor din jur, frica de tot și de toate! Toate fricile, însă, ne spune acest psalm, dispar printr-o simplă acțiune poruncită de Domnul. Să vă fie frică de Mine, de altceva să nu vă temeți! Această frică i-a fost cerută lui Avraam, când a vrut să îl sacrifice pe Isaac, aceeași frică este pretins în Deuteronomul 10-12:13, 20, despre aceeași frică vorbesc profeții și cântă Psalmistul în mod repetat. Sau, cum foarte ilustrativ începe cartea Proverbelor (1:7), Frica de Domnul e începutul cunoașterii.

Un alt verset metaforic este 7, unde ni se spune că Îngerul lui Dumnezeu se va face cort peste noi, peste credincioși. Textul original spune malach Yahweh, adică puterea Domnului, care ne acoperă, ne ocrotește, așa cum acoperea cortul sfânt chivotul Legii. Prin urmare, dacă strigăm după ajutor, Dumnezeu ne va trimite în apărare forțele cele mai puternice din univers, ele sunt protecția credinciosului, cum ar putea să se teamă cineva?

Fericirea din versetul 8 ne trimite (a câta oară!) la psalmul 1, termenul utilizat este ahserei. Credinciosul este orice om, orice ființă (geber) care se teme de Dumnezeu, are parte de toate binecuvântările Lui. Nu trebuie decât să ne temem și să ascultăm poruncile lui Dumnezeu. Iar versetul 14 ne prezintă o dublă mișcare, ne arată cum să procedăm, simplu și eficient: fugi de rău – fugi după pace, îndepărtează-te de păcat – urmărește bunătatea, lasă jos relele – ridică binele. Opozițiile acestea verbale accentuează dinamica opoziției între oamenii buni și oamenii păcătoși. Iar Dumnezeu este, și în acest caz, brutal. Voi șterge numele lor din istorie! Răul pe care l-au făcut, îl vor primi înapoi. Știu că e greu să fii bun în această lume, spune Domnul, dar calea aceasta te va salva de orice, te va aduce la Mine!

Psalmul simplificat: Lăudat să fie Domnul că m-a scăpat. Nu vă fie frică de nimic, în afară de Dumnezeu. Faceți bine și bine veți trăi.