Ziua 1

Psalmul 1 
Așa e de binecuvântat acela ce nu a ascultat sfatul răilor, care nu a urmat calea păcătoșilor, și care nu a stat necredincioșilor.
 El ascultă învățăturile Domnului, zi și noapte se roagă din cartea sfântă.
 El e o plantă bine udată, care aduce rod de fiecare dată, și la tot ce face, primește răsplată
 Nu tot așa le merge celor răi, pentru că ei sunt ca un gunoi mâncate de căței. 
Păcătoșii la judecată nu au cuvânt, nici nu au loc lângă omul care este sfânt.
Domnul are grijă de omul credincios, dar ce face omul păcătos e fără folos.

Psalmul 1 este o Introducere  la întreaga carte, el conține intrucțiunile de bază pentru oricine vrea să îl cunoască pe Dumnezeu. Primele două versete ne arată limpede că psalmii sunt văzuți nu doar ca o culegere de cântece, ci și ca un îndreptar, ca un ghid practic pentru credincioși.
Primul cuvânt al primului psalm începe cu Aleph, este începutul absolut, care se opune lui Z, ce reprezintă nimicul, sau zero. Omul are de ales, de fapt, între două trasee, două direcții în viață între care putem alege: opțiunea A și opțiunea Z, Adevărul sau Zero.
Mai mult, primele trei cuvinte încep cu primele trei litere ale alfabetului. Psalmii sunt, în acest sens, un ABECEDAR al credinței. De aceea psalmul trebue să înceapă cu litera A (Adevărat, aievea, autentic, aur curat) și să continue cu literele B și C.
Textul original sună astfel: Așre ha iș așer – fiind reprezentativ pentru poezia pură, redactată cu ajutorul aliterațiilor, pe care o vom găsi pretutindeni în Psaltire.

Traducerile românești au păstrat termenul fericit pentru așre, dar cuvântul înseamnă la modul propriu binecuvântare, beatitudo, starea de bine dată de prezența lui Dumnezeu în viața omului credincios. În plus traducerile care utilizează masculinul (fericit bărbatul...), urmează vulgatei care începe cu beatus vir, dar ele sunt pur și simplu sexiste. Nu doar bărbații sunt fericiți, toți aceia care urmează aceste sfaturi pot fi binecuvântați.

De fapt psalmul 1 ne învață despre drumul vieții, despre cum trebuie să urmăm acest drum fiecare dintre noi. Așere (fericitu, binecuvântatull) se opune păcătosului (aseves). Cel rău este rașa, necinstit, pur și simplu un om rău. Refuzul de a fi rău devine, prin urmare, răspunsul prin negație la întrebarea cum trebuie să ne comportăm. Iar așere (folosit exclamativ), pentru că așare înseamnă a fi drept, a merge drept, corect, cinstit e descrisă prin opoziții - nu asculta sfatul nedrept, nu face lucrul nedrept, nu deveni tu însuți nedrept. Deci opoziția drept-nedrept, este dezvoltată gradual. Mai întâi stai și asculți glasul răului, apoi apuci pe calea răului, și, la final, devii tu însuți rău. Psalmul spune NU, de trei ori. Nu asculta, nu te purta, nu deveni RĂU.

Pe de altă parte psalmul este în plină mișcare, credinciosul fiind redat în trei ipostaze diferite, între momentul în care începe și momentul când își încheie existența. Pentru a fi credincios el trebuie să NU asculte sfaturile omenilor răi (aici în sens general toți ticăloșii, rașa), el NU se așează (nu stă împreună cu) la masă cu păcătoșii (aici explicit termenul este chata, adică criminalii), și care NU se comportă (nu fac ce fac, nu sunt ca ei), NU se alătură batjocoritorilor (aici luț, adică cei care râd de Dumnezeu, generic toți necredincioșii).

Prin urmare avem descrise explicit trei tipuri de păcătoși: cei care mint și te îndeamnă să faci răutăți - pe ei nu trebuie să îi asculți; cei care acționează în sens rău, care ucid și rănesc alți oameni; și cei care râd de faptele pe care le-au făcut, crezând că nu vor primi niciun fel de pedeapsă. 

Vedem cum psalmii sunt instrucțiuni pentru un comportament de genul “nu faceți ca ei”.

Dar, mai departe, înțelegem că, după ce a ales calea bunătății, credinciosul se bucură de Legea lui DUMNEZEU, respectiv trăiește după cuvintele și voia Dumnezeului celui viu, dar nu în sensul de poruncă fără noimă, ci de torah, învățături, lecții, îndemnuri. El se gândește (murmură, vorbește, aici interesant e faptul că același cuvânt e utilizat și pentru răcnetul leului și pentru gurguitul porumbeilor) la ea zi și noapte (de dimineața până seara, prin rugăciunea neîncetată, din fiecare acțiune pe care o facem).
Aici există o trimitere minunată la expresia utilizată de Domnul Dumnezeu însuși atunci când se prezintă în Ieșirea 3:14 - Ehyeh așer ehyeh, Eu sunt cel care este... bun, drept, corect, darnic! Așere haiș așer este formula pentru modul de prezentare a omului în fața lui Dumnezeu, adică Eu sunt cel care nu este... rău, criminal, mincios, blasfemiator.

Sigur, poți spune că e mai ușor să asculți sfaturile, dar e mai greu să le aplici. Însă psalmii sunt foarte practici în acest sens. Ei ne dau instrucțiunile și ne arată și consecințele lipsei de acultare a acestor instrucțiuni.

Psalmul 1:3 vorbește despre copaci plantați pe malul râului (ape curgătoare, plante cu irigații), care aduc rod în fiecare anotimp, ale căror frunze sunt tot timpul verzi. Aceștia reușesc în tot ceea ce fac pentru că promisiunile păcatului sunt fără rezultat, în timp ce promisiunile lui Dumnezeu sunt mereu concrete și adevărate.

De aceea repetiția subliniază că nu e la fel și cu cei răi, pentru că ei sunt ca paiele (gunoaiele) suflate în vânt. Se aprind repede, pare că le merge bine și că reușesc, dar se sting din pricina propriei răutăți.

Păcătoșii nu au nicio scuză în ziua judecății, și nu au loc lângă oamenii lui DUMNEZEU

DOMNUL îi cunoaște pe toți cei ce îl urmează, dar cei păcătoși merg pe drumul spre nimicnicie E EGAL CU ZERO, e fără niciun folos.

Psalmul simplificat: Acela e binecuvântat care nu ascultă, nu face și nu este rău. Dumnezeu are grijă de credincioși și îi distruge pe păcătoși.