Ziua 13

Ce și-a zis nebunul în sinea lui? Că nu există Dumnezeu!

De aceea oamenii sunt stricați și urîți. Nimeni nu mai vrea să facă bine.
Dumnezeu din cer se apleacă să vadă ce fac urmașii lui Adam, să vadă dacă mai vrea cineva să-l cunoască, daca îl mai caută cineva.

Când colo, toți umblă aiurea, fac prostii împreună, nimeni nu face bine, nu mai știe nimeni ce e bine și ce e rău, nici măcar unul singur!
Oare nu le va veni mintea la cap celor răi? Cei răi cred că pot înghiți poporul lui Dumnezeu ca pe pâine, nu au nevoie de Dumnezeu. 
I-a apucat frica acolo unde n-aveau de ce să se teamă, cu atât mai mult să le fie frică de Domnul, care e direct înrudit cu cei drepți.
Când cel smerit a zis că are încredere în Dumnezeu, ați râs de el zicând: cine din Sion va putea salva Israelul?
Dar cand îi va aduce Domnul înapoi pe toți cei din neamul Lui, atunci urmașii lui Iacob se vor bucura și poporul lui Israel va cânta de bucurie.

Dumnezeu se uită și nu-i vine să creadă ce vede. Debandada totală în care trăiesc oamenii, chitiți spre tâmpenii, preocupați numai de nimicuri, nimeni nu mai vrea să se ocupe cu chestia asta plictisitoare care se numește credință. Cu atât mai puțin chestia complicată care se numește alegerea între bine și rău. Devălmășia în care se duce existența oamenilor e o consecință directă a refuzului de a-l căuta și implica pe Domnul în viețile noastre.

Versetul 4 e un răspuns la versetul 1, unde ateul, necredinciosul, este etichetat fără înconjur și fără ezitare drept nebun, prost, tâmpit. Iar prostia aceasta nu ține de absența inteligenței, poți să fii foarte deștept, educat nevoie mare, dar tocmai din acesta să te crezi deasupra Legii lui Dumnezeu.

De aceea cei răi au impresia ca poporul lui Dumnezeu, că oamenii buni, sunt proști. Din moment ce sunt buni ca pâinea, ei pot fi mâncați, pot fi prostiți, înșelați și mințiți fără teamă. Dacă pot face răul, fără ca Domnul să intervină imediat, atunci asta înseamnă că Dumnezeu nu există, nu-i așa?! Cine pe lumea asta poate să le facă rău celor puternici și nedrepți, celor care fură de la săraci și celor care distrug bunătatea celor umili? Există cineva în Israel care ar putea să intervină? Sau la Casa Albă?

Dar amenințarea lui Dumnezeu este clară - și foarte telurică. Cei răi, care se tem de lucruri lipsite de importanță (chiar și acolo unde nu au de ce să se teamă), cu atât mai mult ar trebui să se teamă când îi fac rău în mod direct Creatorului. Pentru că, făcând răul celor buni, ei, implicit, facă rău Binelui Absolut. Iar râsetele celor necredincioși, ale celor batjocoritori le vor îngheța pe buze când Dumnezeu va face dreptate.

Psalmul subliniază înrudirea directă a celor credincioși cu Domnul Dumnezeu. E ca și când cineva face rău cuiva din familia ta. O vreme poate că tolerezi meschinăria și răutatea, dar când Dumnezeu se va ridica împotriva nedreptății, atunci toți cei care au crezut în Dumnezeul lui Iacob, toți cei care au ascultat legile Dumnezeului lui Israel se vor bucura, vor dansa și vor cânta, pentru că vor fi răzbunați.