Ziua 18

Către dirijor. Un psalm al lui David.
Uitați-vă pe cerul, și veți vedea ce mare e Dumnezeu, priviți la marginea orizontului, și veți înțelege ce poate ieși din mâna Lui.
Ziua de azi spune zilei de mâine, și noaptea transmite nopții următoare toate aceste lucruri.
Acestea nu sunt povești, nici cuvinte care să nu se audă
Pe tot pământul se aude mesajul lor, vorbele lor ajung până la marginea lumii.
Soarele este locuința, ca un mire iese din camera Lui,
Se bucură ca un sportiv ieșit să alerge de dimineață, începe de la marginea cerului și nu oboseste până la celălalt capăt, nu poate nimeni să se ascundă de căldura Lui.
Legea Domnului este curată, ea schimbă sufletele; cuvintele Domnului sunt simple, până și copiii devin înţelepţi;
Dreptatea Domnului e dreaptă, ea înveselește inima, poruncile Domnului sunt clare, ele deschid ochii.
Frica de Domnul este curată, e pentru totdeauna neschimbată. Judecăţile Domnului sunt adevărate, sunt corecte toate.
Sunt mai dorite decât aurul și pietrele prețioase, sunt mai dulci ca mierea și fagurele de miere,
Cel care le păzește, primește recompensă nemăsurată.
Oamenii nu știu când greșesc! Păcatele neștiute, curățește-le, de pornirile rele, apără-mă. Dacă nu vor pune stăpânire pe mine, atunci voi fi curat  și fără păcat.
Astfel cuvintele și gândurile mele vor fi pe placul Tău

Doamne, Tu ești temelia mea și Tu ești salvarea mea.


Ajunge să ne uităm în jurul nostru și vom afla răspunsul la întrebarea ”există Dumnezeu?”. Întreg pământul este o mărturie vie a existenței Domnului Dumnezeu, oricine asistă la un apus de soare deasupra munților întelege acest lucru. Fie și numai pentru că, la scară cosmică, cale de miliarde și miliarde de kilometri de noi, nu mai există viață. Pământul este locația perfectă pentru ca viața să existe.  Aceasta este declarația vie a naturii atotputernice a lui Dumnezeu, nu doar pe pământ, ci și în univers.

Nu avem nevoie de explicații știintifice complexe, de cuvinte complicate sau de limbaje specializate pentru un lucru elementar. Ajunge sa ne uităm la creație, la natură, și vorbele sunt de prisos. Dumnezeu este creatorul universului, chiar și cei care îi neagă existența îi simt prezența. Simplul fapt că soarele răsare este o mărturie vie a prezenței Atotputernicului. Iar Dumnezeu, ne spune psalmul, creează aidoma omului, cu mâinile, contactul lui cu creația este nemijlocită și directă. De aceea a doua afirmație, de la versetul 8, ne mută dinspre natura universală a divinității și ne vorbește despre necesitatea personală de a-l primi pe Dumnezeu în universul nostru privat. Dinspre cer și stele, de la marginile pământului, până în adâncul inimii omului.
Deoarece Creatorul universului este și creatorul sufletelor, a inimilor, stăpânul gândurilor, al privirilor noastre. Iar legea, mărturia, judecata, porunca și frica sunt mai importante decat posesiile materiale, mai bune ca aurul, pietrele prețioase și diamantele, mierea sau ciocolata cea mai bună. Pe care le dorim și le râvnim de multe ori cu pasiune, când aceeași pasiune ar trebui să o avem pentru răsplata cu adevărat importantă, hrana spirituală. Dar pentru că oamenii sunt oameni și slăbiciunea omenească e un fapt, prezența lui Dumnezeu, învățarea cuvintelor Lui și studierea Legii devin principalul mijloc de îmbunătățire de sine.